Lumina dinăuntru: cum reconfigurează stimularea fotonică bioenergetica sistemică

Biofotonii — mai exact, emisia ultra-slabă de fotoni — sunt reali. Țesuturile vii emit un firicel de lumină în domeniul vizibil și în apropierea lui, de ordinul zecilor până la sutelor de fotoni pe centimetru pătrat de piele pe secundă, mult prea slab pentru ochi. Poate fi numărată doar cu tuburi fotomultiplicatoare sau cu camere răcite, în întuneric complet, și este legată de metabolismul oxidativ obișnuit din interiorul celulelor.

În privința semnificației acestei lumini, opiniile științifice se despart. Punctul de vedere dominant este că ea este un produs secundar al metabolismului — specii reactive de oxigen și molecule excitate care eliberează puțină energie sub formă de fotoni — și un marker util, neinvaziv, al stresului oxidativ. Un punct de vedere minoritar, asociat cu biofizicianul Fritz-Albert Popp, propune că ea este și un sistem organizat de semnalizare care ajută la coordonarea biochimiei în interiorul celulelor și între ele. Explicația LifeWave se sprijină pe a doua viziune.

Aceasta contează pentru plasturi, pentru că întregul lanț depinde de ea: dacă celulele schimbă informații prin lumină, atunci lumina livrată pielii ar putea, în principiu, să influențeze acest schimb. Acest „dacă” este motivul pentru care restul ghidului separă ce a fost măsurat de ce a fost doar propus.

Plasturii LifeWave sunt discuri sigilate, non-transdermale: un amestec de apă, oxigen, aminoacizi și cristale organice într-un strat de polimer; nimic din compoziția lor nu este conceput să pătrundă în corp — opusul unui plasture cu nicotină sau cu cafeină. Potrivit companiei, cristalele absorb căldura corpului și reemit spre piele benzi înguste de lumină infraroșie și vizibilă.

Punctul de contact este un punct tradițional de acupunctură. Printre punctele care apar în studiile de mai jos se numără Rinichi 1 pe talpa piciorului, Stomac 36 sub genunchi și Splina 6 deasupra gleznei; ghidul de plasare arată punctele folosite pentru fiecare plasture. Efectul propus este fotobiomodularea — lumina care modifică modul în care se comportă celulele — pe care compania o leagă de producția de energie celulară.

Citită ca un lanț, propunerea are cinci verigi, iar fiecare are alt nivel de susținere. Secțiunile următoare le verifică pe rând.

Studiul citat cel mai des în legătură cu biofotonii și LifeWave a fost realizat la California Institute for Human Science din Encinitas de Toshiaki Harada și Koji Tsuchiya, raportul fiind revizuit de Gaëtan Chevalier și Karl Maret (decembrie 2009). Zece bărbați considerați sănătoși, cu vârste între 19 și 43 de ani — unul dintre ei lua zilnic medicamente pentru hipertensiune arterială —, au purtat plasturi Energy Enhancer, unul maro pe o talpă și unul alb pe cealaltă, ambii pe punctul Rinichi 1, și au fost măsurați din nou după aproximativ 40 de minute de purtare.

Un tub fotomultiplicator Hamamatsu aflat într-o cutie etanșă la lumină a numărat lumina slabă emisă de palma mâinii drepte, ținută la aproximativ 3 cm de detector, înainte de aplicarea plasturilor și în timpul purtării lor. În aceeași sesiune au fost urmărite și valorile energiei meridianelor, variabilitatea ritmului cardiac și respirația.

Numărul de fotoni înregistrați s-a modificat, dar într-o singură direcție: emisia de biofotoni de la palmă a avut tendința să scadă. Șapte dintre cei zece bărbați au prezentat o scădere semnificativă statistic, unul s-a aflat la limită (p = 0,052), doi nu au prezentat nicio modificare semnificativă și nimeni nu a prezentat o creștere semnificativă. Variabilitatea ritmului cardiac și respirația au avut tendința să se îndrepte spre o stare mai parasimpatică, mai relaxată. Autorii au concluzionat că plasturii produc modificări măsurabile ale emisiei de biofotoni și ale stării energetice a organismului și că persoanele sănătoase și cele care nu sunt sănătoase ar putea răspunde foarte diferit.

Contează trei limite. Nu a existat grup placebo, așa că o scădere a numărului de fotoni ar putea reflecta pur și simplu faptul că participanții stăteau liniștiți într-un laborator. Numărul de fotoni măsoară lumina, nu sănătatea, iar studiul nu a măsurat nici coerența, nici vreun rezultat biochimic. Iar zece bărbați de la un singur institut pot doar sugera o direcție — raportul însuși recomandă un studiu mai amplu, controlat cu placebo.

Unii cercetători au raportat că punctele de acupunctură au o rezistență electrică mai mică decât pielea din jur, ceea ce le-ar face puncte de intrare convenabile pentru un semnal. De la un studiu la altul rezultatele sunt neconcordante, iar conductanța poate crește sau scădea chiar și la aceeași persoană. Cercetările legate de LifeWave au folosit-o ca indicator indirect al modului în care organismul răspunde în acele puncte.

Într-un studiu din decembrie 2009 realizat de Thomas Budzynski, Helen Budzynski și Hsin-Yi Tang, la 60 de adulți care se declarau sănătoși (vârsta medie 48,6 ani) s-a măsurat conductanța pielii la Plămân 1, Pericard 6, Stomac 36 și la un punct al meridianului rinichiului, înainte și după aplicarea plasturilor Energy Enhancer. Conductanța a crescut în medie la toate cele patru puncte. Creșterea a fost semnificativă statistic la Plămân 1 (p < 0,0005), Pericard 6 (p < 0,02) și la punctul rinichiului (p < 0,03), dar nu și la Stomac 36 (p < 0,17).

Un al doilea instrument, Electro-Acuscope, a explorat țesuturile mai profunde la 29 dintre aceleași persoane, într-o altă zi. Imaginea a fost mixtă — creșteri ușoare la două puncte, scăderi la alte două — și doar punctul rinichiului a atins semnificația statistică, singurul loc în care autorii au semnalat și o posibilă deviație a instrumentului. Autorii au observat că conductanța meridianelor poate crește sau scădea în urma stimulării. Studiul nu a avut grup placebo sau grup de control.

Așadar, studiul arată că măsurătorile electrice ale pielii s-au modificat în jurul momentului aplicării plasturilor și că modificarea nu a fost uniformă. Nu arată că un plasture „comunică” de-a lungul meridianelor și nu spune nimic despre organe.

Cel mai citat rezultat privind organele provine dintr-un studiu pilot realizat de Sherry Blake-Greenberg și Homer Nazeran cu plasturele SP6, care se aplică pe Splina 6 sau pe Stomac 36. Zece voluntari (nouă femei și un bărbat, cu vârste între 19 și 81 de ani) l-au purtat zilnic timp de o săptămână. Au fost evaluați prin scanare electrointerstițială (EIS) — o tehnică de bioimpedanță care estimează „funcția fiziologică celulară” a organelor pe baza modului în care un curent slab traversează lichidul interstițial — la momentul inițial, după 30 de minute și după șapte zile. Fiecare persoană a constituit propriul său control.

Față de valoarea inițială, citirile EIS s-au apropiat de intervalul normal la nouă dintre cele zece organe examinate, cele mai puternice modificări fiind la ficat, pancreas și rinichi. Hipofiza nu s-a modificat semnificativ (tabelul de mai jos).

Citiți acest rezultat cu prudență. Raportul însuși descrie EIS ca pe un dispozitiv de biofeedback a cărui aprobare FDA este încă în așteptare, astfel că „funcția îmbunătățită a organelor” înseamnă aici „citiri EIS îmbunătățite”. Nu a existat grup placebo, iar zece persoane, dintre care nouă femei, reprezintă un eșantion foarte mic. O săptămână de citiri de bioimpedanță este un motiv pentru a cere un studiu controlat, nu o dovadă că un plasture restabilește funcția organelor.

Imaginați-vă corpul ca pe o clădire cu cabluri de cupru și linii de fibră optică. Cuprul — sistemul nervos — este știință stabilită: neuronii conduc potențiale de acțiune deplasând ioni de sodiu și de potasiu prin membranele lor și se ocupă, în câteva milisecunde, de reflexe, mișcare și de semnalizarea clasică prin neurotransmițători.

A doua linie este o propunere. Susținătorii ei indică fascia și țesutul conjunctiv interstițial — o matrice hidratată de colagen legat de ioni minerali precum calciul și magneziul — și „canalele Bonghan”, filiforme, descrise în anii 1960 de cercetătorul coreean Kim Bong-han și raportate din nou, ulterior, de alte grupuri în organe de animale. Ei sugerează că această matrice ar putea transporta lumină infraroșie, lumină vizibilă și biofotoni de-a lungul căilor pe care medicina tradițională le numește meridiane, transmițând informații de reglare între țesuturi cu viteza luminii. Explicația LifeWave se sprijină pe această imagine.

Fascia este reală și bogat inervată. Afirmația că ea funcționează ca un ghid organizat de lumină la oamenii vii și că structurile Bonghan formează un sistem circulator distinct nu a fost acceptată în anatomia standard și nici confirmată independent. Ambele rețele ar putea exista una lângă alta, dar doar prima este un fapt stabilit. Când un text spune că un plasture „trimite semnale de-a lungul unor meridiane de fibră optică”, descrie un model, nu o observație.

Aceasta este veriga cel mai bine susținută din lanț — pentru lumina provenită de la dispozitive. Cercetarea fotobiomodulării descrie de mult timp mitocondriile drept principalul loc în care acționează lumina roșie și cea din infraroșul apropiat. Citocrom c oxidaza, ultima enzimă din lanțul mitocondrial de transport al electronilor, conține centre care absorb lumina, numite cromofori. În modelul standard, lumina stimulează transportul electronilor și îndepărtează oxidul nitric care s-a legat de enzimă și a încetinit-o; respirația celulară se accelerează, iar celula poate produce mai mult adenozin trifosfat (ATP), moneda ei energetică.

Acest model trebuie însoțit de două rezerve. Recenziile mai noi susțin că citocrom c oxidaza nu este singurul fotoacceptor și că și alte căi contează. Iar dovezile provin de la dispozitive care livrează lumină roșie sau din infraroșul apropiat în doze măsurate. Dacă un plasture pasiv, încălzit de piele, livrează lumină din acest domeniu într-o doză utilă este o afirmație pe care LifeWave trebuie să o demonstreze; acest lucru nu a fost măsurat independent.

Cel mai apropiat studiu cu plasturi este un studiu de două săptămâni, controlat cu placebo, cu orb simplu, privind Energy Enhancer, realizat de Frank Shallenberger și Homer Nazeran la 30 de bărbați și femei cu vârste între 18 și 65 de ani. Studiul nu a analizat citocrom c oxidaza. A măsurat consumul de oxigen și eliminarea de dioxid de carbon în repaus și în timpul efortului și a calculat markeri metabolici ai întregului organism, legați de ATP. Autorii au raportat îmbunătățiri semnificative față de placebo pentru ATP-ul aerob maxim, ATP-ul provenit din metabolismul grăsimilor la efort maxim, ATP-ul în repaus și lucrul aerob maxim, fără o modificare semnificativă a ATP-ului în repaus provenit din grăsimi. Diferențele semnificative au fost raportate pentru cei care au răspuns: ponderea participanților ale căror rezultate s-au îmbunătățit a variat între 23% și 50%, în funcție de marker. Fiecare participant a purtat mai întâi plasturele placebo și, o săptămână mai târziu, plasturele activ, așa că nu pot fi excluse efectele de ordine.

Dacă reasamblăm lanțul, rezumatul onest este că biologia de la ambele capete este credibilă, mijlocul este partea nedovedită, iar studiile specifice plasturilor sunt la început.

Ce ar crește încrederea: studii controlate cu placebo, preînregistrate, cu rezultate clinice, măsurarea directă a luminii pe care o emite de fapt un plasture și replicarea de către grupuri de cercetare fără legătură cu compania.

Știința de mai sus este un motiv de curiozitate, nu un motiv să vă așteptați la un anumit rezultat. Plasturii LifeWave nu înlocuiesc îngrijirea medicală, iar un simptom nou, sever, inexplicabil sau care se agravează necesită un consult medical, nu încă un plasture.

În viața de zi cu zi, regulile sunt simple. Reacțiile raportate de oameni sunt ușoare — înroșire sau mâncărime ocazională sub adeziv și, la unii, o zi sau două de oboseală sau sete la început. Femeile însărcinate sau care alăptează, persoanele cu un dispozitiv electronic implantat, cum ar fi un stimulator cardiac, persoanele aflate în tratament oncologic sau la scurt timp după acesta și oricine ia medicamente pe bază de rețetă ar trebui să întrebe mai întâi medicul.